De ce scriu doar în română
La 11 ani scriam primele catrene. Despre Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul, deși nu i-am simpatizat niciodată – nici măcar atunci. Catrenele se scriau de la sine, aproape fără intenție. Doi ani mai târziu, din postura de poet cenaclist, câștigam primele mele premii literare. La 19 ani, pe când cu bacalaureatul - profil mate-info-intensiv engleză, aveam weekendul plin de evenimente literare. Am încercat și versurile în engleză, dar simțeam c-o fac forțat. Am citit în engleză, apoi am vrut să scriu – degeaba. Am vorbit cu prietenii în engleză, apoi am încercat să scriu – degeaba. Versurile în engleză erau submediocre. Spuneam lucruri interesante prin ele, imaginație aveam, la fel aveam și lucruri de spus, dar adevărul este că nu aveam talent literar în engleză. Să fi fost vorba de vocabularul mai sărac? Ei, bine, am plusat pe vocabular, am luat un dicționar – tot degeaba. Când scriu în engleză nu simt nimic. Când vorbesc în engleză nu simt nimic. Sunt doar lucruri p...