Advertisingul și nivelul de sexiness

 

Cu 11 ani în urmă (2011) eram înscris într-un club al juniorilor și wannabe-ilor din publicitate, IQads Kadett, și participam la o întâlnire a clubului, acolo unde Dana Pascu, o angajată din departamentul Strategie a unei agenții de advertising, cu 4 ani de experiență în domeniu, ne învăța ce este acela un insight creativ. A fost un minicurs bun, chiar insightful!

La un moment dat, în cadrul speech-ului și într-un context relevant, Dana Pascu a dat un exemplu de femeie celebră, din modelling sau showbiz, dar la care a adăugat ca o glumiță între două virgule că, parafrazez, „ea este mai sexy ca mine". A fost momentul în care m-am uitat efectiv la ea; arăta bine, dar remarca a fost una complet gratuită...

În minutele de până atunci am văzut doar mimica și gesticulația care însoțea reușit informația despre insight, natural și profesionist împărtășită, inclusiv cu un exemplu despre cum a tras cu ochiul în coșul de gunoi din casa unei cunoștințe la care a fost în vizită și cum a văzut acolo, printre foi de ceapă, ambalajul produsului aflat în centrul campaniei la care lucra.

Așadar, două lucruri mi-au rămas în minte după acești 11 ani lungi: prezentarea ei foarte bună despre insight și remarca ei gratuită legată de nivelul de sexiness.

 ***

Am povestit asta în contextul în care, după 11 ani, întâlnesc din nou acest nume, în acest articol de pe IQads. În el, Dana Pascu acuză comportamentul industriei de advertising față de femei, mărturisind că, la începutul ei în carieră, a avut „comportamente de people-pleasing chiar prea evidente", asta dintr-o „mare nevoie de validare".

Poate că remarca ei de atunci s-a încadrat în acel comportament de people-pleasing. Dacă într-adevăr este așa cum presupun, înseamnă că pățaniile ei cu oamenii din industrie, povestite în cadrul interviului, sunt lucruri care i s-au întâmplat pe bune, ceea ce face ca advertisingul din București să devină în ochii mei ceva chiar mai jos decât am povestit în acest Manifest.